Badea Bianca. Un produs Blogger.

vineri, 21 iulie 2017

Cum au facut Chester si Linkin Park parte din viata mea


Și a mai plecat o stea. N-am scris despre nimeni, n-am simțit despre nimeni, nu m-a durut moartea niciunei vedete până acum.

Like an army falling (one by one, one by one)
One by one by one

(In My Remains)
 
Chester Bennington si cei din Linkin Park nu erau vedete pentru mine, erau zei. Erau untouchable.
De la 15 ani de când am început să ascult rock, eu nu am ascultat muzica lor, eu am trăit-o, am trecut efectiv prin ultimii 10 ani din viață cu melodiile Linkin Park în căști.

You do
Favors and then rapidly, you just
Turn around and start asking me about

Things you want back from me
I'm sick of the tension, sick of the hunger
Sick of you acting like I owe you this
Find another place to feed your greed
Am ascultat (A Place for My Head) când pentru prima dată când am simțit gustul unei prietenii terminate, când m-am întâlnit prima dată cu răutatea și lăcomia oamenilor. Și când am decis că e mai bine să las persoanele care nu mă merită deoparte, sa-mi găsesc locul în altă parte.

I will never know myself
 until I do this on my own
Am ascultat (Somewhere I belong) când mi-am dat seama că prin unele lucruri în viață trebuie să trec singură. Și așa am devenit puternică. Am plâns singură până am adormit, m-am adunat singură și mi-am șters singură lacrimile. Am crescut din lucruri care au fost făcute să mă doboare. Și așa m-am cunoscut pe mine.

I'll face myself to cross out what I've become
Erase myself
And let go of what I've done
Am ascultat (What I ve done) când am învâțat că înainte de a-i ierta pe alții, trebuie să mă iert pe mine. I-am ascultat când mi-am iertat toate greșelile, toate deciziile proaste, toate răutățile, când am lăsat tot răul din mine în urmă și am mers mai departe spre a deveni o persoană mai bună.

Cause I'm only a crack in this castle of glass
Hardly anything there for you to see
Am ascultat (Castle of Glass) când m-am simțit mică și neimportantă pentru oameni care erau mari și importanți în sufletul meu. I-am ascultat când m-am simțit măruntă, firavă, cu crăpături dureroase în locuri din mine care nici nu știam că există.

Trying not to break but I'm so tired of this deceit
Every time I try to make myself get back up on my feet
Am ascultat (From the Inside) când am fost așa dezamăgită de oameni încât am renunțat la ei. Și atunci când decid să renunț la cineva, trebuie să înțelegi cât de multe s-au rupt în mine. Sunt genul de om care oferă șanse infinite, e alături de persoane chiar și când greșesc și încerc să îi accept pe toți așa cum sunt. Când restul lumii îi marginalizează, eu o să fiu acolo pentru ei. Așa că dacă renunț la tine, înțelege că toate corzile din mine s-au rupt pentru a-ți da drumul.

I m strong on the surface, not all the way through
I ve never been perfect bur neither have you.
Am ascultat (Leave Out All the Rest) când am realizat că nimeni nu e perfect, dar că ar fi bine să încercăm totuși să fim cea mai bună versiune a noastră. Și să updatăm mereu versiunea, tocmai asta-i frumusețea evoluției.

All I wanna do
Is trade this life for something new.

Am ascultat (Waiting for the End) când tot ce îmi doream era să șterg totul cu buretele și să o iau de la capăt. Și când chiar am fost suficient de puternică să o fac.

Fuck this hurts, I won't lie
Doesn't matter how hard I try

 Half the words don't mean a thing
Am ascultat (Bleed It Out) când am simțit pentru prima dată cum pot ucide cuvintele, și totuși, alteori, o mie de cuvinte nu se compară cu o faptă.


We're building it up, To break it back down
We're building it up, To burn it down

Am ascultat (Burn it Down) când alții au distrus peste noapte ceea ce eu am construit peste zi. Când am distrus într-o lună tot pentru ceea ce am luptat ani la rând. I-am ascultat când mi-era frică să mai fiu fericită pentru că de fiecare dată când îmi permiteam să simt fericirea, cineva mi-o lua.

Things aren't the way they were before
You wouldn't even recognize me anymore

Am ascultat (In The End) când am devenit străină pentru oameni cu care înainte împărțeam totul. Și e uimitor cât de repede se pot îndepărta oamenii. Dar ascult și știu că deși acum suntem doi străini, nu voi uita niciodată trecutul.

I admit I made mistakes
But yours might cost you everything
Can't you hear me calling you home?

Am ascultat (Talking to Myself) când am încercat să salvez lucruri ce nu mai putea fi salvate. Când am știut că unele lucruri sunt făcute pentru a te invăța alte lucruri și mai importante, iar după ce își îndeplinesc scopul, ele se distrug, oricât ai încerca să le salvezi.

The reminders pull the floor from your feet
In the kitchen, one more chair than you need oh
And you're angry, and you should be, it's not fair

Am ascultat (One More Light) când aveam flashback-uri cu întâmplări pe care nu voiam să mi le amintesc. I-am ascultat când am aflat cât de periculoase sunt amintirile, cele pe care le păstrezi și le răscolești până când le știi toate colțurile și liniile. Și totusi o linie, cândva, tot va fi suficient de ascuțită să taie.

You said it was forever, But then it slipped away
Standing at the end of The final masquerade

Am ascultat (Final Masquerade) când m-am simțit trădată de acel pentru totudeauna. Când mi-am simțit iubirea alunecând printre degete fără să pot face ceva să o opresc. Când trebuia să port o mască și să mă prefac fericită.

I've become so numb, I can't feel you there
I'm tired of being what you want me to be
Am ascultat (Numb) când mă pierdeam pe mine și deveneam persoana pe care alții o voiau. Când am renunțat la dorințele mele în favoarea altora, când alții m-au modelat după bunul lor plac încât propria imagine in oglindă îmi era străină. I-am ascultat și o să-i ascult de fiecare dată când o să renunț la mine doar pentru a mă regăsi.

So you can let it be known
I don't hold back I hold my own
I can't be mapped, I can't be cloned
I can't see flat, it ain't my tone
I can't fall back I came too far
Hold myself up and love my scars

Am ascultat (Lost In The Echo) atunci când m-am simțit mai puternică decât oricând, când am acceptat omul care am devenit, mi-am acceptat trecutul, greșelile și am devenit mândră de persoana care sunt acum.

I-am ascultat întotdeauna pe Chester și Linkin Park cu sufletul, nu cu urechile. Cântecele lor au spus cuvinte pe care îmi era frică să le rostesc. Chester a cântat întotdeauna pe ritmul inimii mele și încă am multe de învățat din muzica lui. Pentru că în spatele fiecărei melodii, e o poveste scrisă printre rânduri.

joi, 13 iulie 2017

Murim cate putin



Murim cate putin...

-          Cand ajungem sa credem ca inimile frante sunt associate cu iubirea
-          Cand stim cine suntem, frumosi, blanzi, amuzanti, inteligenti, dar cumva, intre inima si gura, cuvintele se pierd si tot ce suntem ramane ascuns
-          Cand ne saturam de zilele lungi, de ploaie cu fulgere, de razele soarelui, cand crestem prin a uita toate lucrurile marunte
-          Cand ne e dor de cineva pe care nici nu l-am intalnit vreodata
-          Cand cautand raspunsuri, ajungem sa avem mai multe intrebari ce mai bine ramaneau nerostite
-          Cand ne ptrecem intreaga viata tinand usa deschisa pentru oameni care nu o sa intre vreodata
-          Cand plecam de langa oameni care chiar ne-au stat alaturi in momentele grele
-          Cand nu oferim atentie persoanelor care chiar merita
-          Cand uitam ca viata e spectaculoasa, chiar daca uneori inseamna suferinta si durere
-          Cand nu realizam ca e propria noastra alegere cum vrem sa ne traim viata
-          Cand nu stim cat de putenici suntem de fapt, chiar daca uneori avem o cadere emotionala, o criza de plans sau o senzatie de siguratate
-          Cand suntem singuri dar am prefera sa fim singuri cu cineva
-          Cand ne dam seama cat de tare doare absenta cuiva iubit
-          Cand intalnim monstrii cu priviri prietenoase si ingeri cu fete triste
-          Cand incercam sa ne regasim in loc sa ne recreem
-          Cand oamenii ne arata cat de mult ne iubesc, dar noi fugim
-          Cand ramanem blocati in ceva ce s-a intamplat deja, fara sa fim capabili de a trece mai departe
-          Cand realizam ca unele lucruri stricate nu pot fi reparate si tot ce putem face e sa ne detasam de ele
-          Cand simtim nevoia sa ne explicam intotdeauna daca spunem “nu”.
-          Cand suntem asa de disperati sa fim intelesi si uitam sa fim intelegatori

Murim cate putin facand toate lucrurile astea. Iar a doua zi inviem cate putin cu o noua experienta si o noua lectie invatata.

joi, 15 iunie 2017

Uneori pierd lucruri


Uneori pierd lucruri. De cele mai multe ori sunt lucruri mărunte. Lucruri precum cărțile, căștile sau cheile.
Alteori pierd lucruri mai importante. Mi-am pierdut telefonul, bani, ba o dată îmi pierdusem chiar și geanta. Sunt momente în care pierd motivul pentru care am intrat într-o cameră, sau amintirea a ceea ce am mâncat la prânz. Îmi pierd șirul gândurilor, ideea pe care încercam să o expun. Pierd argumente, lupte, decizii. Pierd oameni.

Îmi place să cred că toate lucrurile pierdute se duc în același loc. Un loc imens, alb plin de elastice de păr, brățări, mărunțiș, bilete,  speranțe, visuri, amintiri, urme de oameni.
Și îmi mai place să cred că toate așteaptă acolo răbdătoare să fie găsite. Poate nu de mine, ci de altcineva. Cineva care va avea mai multă grijă de ele.

Îintr-o zi mi-am pierdut fericirea. S-a desprins de mine pur și simplu ca un balon de Heliu spre soare. Dar nu am putut să-l las, m-am agățat de el și l-am urmat în cer. Dincolo de nori am dat de locul meu complet alb unde m-au întâmpinat gândurile, ideile, elsticele de păr, aspirațiile, promisiunile și toate lucrurile pierdute.
Le-am mărturisit că îmi pare rău și m-au întrebat de ce nu m-am dus să le caut, de ce le-am lăsat să dispară. Le-am spus adevărul. Unele lucruri trebuie să fie pierdute pentru ca altele să fie găsite.

Mi-am legat fericirea la gât cu una din eșarfele pierdute și am lăsat-o să stea acolo, pe umerii mei ca un gardian. Îmi amintește că atât timp cât nodul rezistă (l-am făcut dublu pentru a fi sigură), nu contează câte lucruri voi pierde. Întotdeauna voi păstra ceea ce contează.

miercuri, 5 aprilie 2017

Undeva, candva


Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, candva.

--

Ai mai spus si ca "acea zi nu ar fi trebuit sa se intample vreodata".
"Acea zi" a fost cand m-ai dus pe lac, cu ochii inchisi, mana mea intr-a ta. A fost ziua in care mi-ai zambit ca si cum as fi fost ceva frumos.
A fost cand am stat pe banca aceea spre apus si ma rugam sa nu se mai termine niciodata momentul. A fost ziua cand  mi-am gasit speranta doar pentru a o pierde din nou.
Apoi a fost ziua cand mi-ai spus ca ma iubesti.
"Dar acea zi", mi-ai amintit, "nu ar fi trebuit sa se intample niciodata".
Am incercat sa opresc durerea.

--

Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, poate in spatiu. Poate am zbura pe o racheta si nu ne-ar mai putea atinge nimeni vreodata.
Sau poate am ajunge un cantec pe care nimeni nu si l-ar mai putea scoate din cap, sau o carte pe care nimeni nu ar uita-o.
"Poate vom ajunge in tara minunilor", ti-am zis eu.
"Cred ca adevarata tara a minunilor e fericirea!".
Eu credeam ca minunea mea era acolo, cu tine.
Mi-as dori sa-mi fi spus ca minunile nu exita si daca o fac, dispar repede.

--

Mi-ai spus "vom fi pentru totdeauna, asta vom fi".
Urasc faptul ca aproape te-am crezut.
Aproape.

--

Ei bine, am ajuns la tacere si amaraciune. Am ajuns la "te urasc" si "nu vreau sa te mai vad vreodata",
Am ajuns la a nu mai vorbi unul cu celalalt si sa pretindem ca nu ne pasa.
Am ajuns totusi si la acceptarea faptului ca ne-am oprit.
Dar nu am ajuns la iertare, si cu singuranta nu in tara minunilor.

--

Mereu ai spus ca vom ajunge undeva, candva.
Cumva, cred ca nu la asta te-ai referit.

duminică, 12 martie 2017

Baietii draguti frang inimi


Uneori cred ca sunt doar un amalgam de linii prost desenate. Sunt doar vene slab inlantuite sub piele de hartie intinata cu cicatrici de la oameni din trecut. Chiar si zambetul intarzie sa apara de multe ori, dar el nu pare sa observe.

Pielea mea raspandita peste schelet e un monoton tipar de pori peste care soarele nu a trecut niciodata. Eu nu pot sa vad frumusetea in multitudinea de cute de pe corpul meu. Dar el o vede.

De ce ma iubesti ?
Ma faci fericit.

Nu mi-am putut da niciodata seama cum. Erau biletelele mele de dragoste pe care uneori nici nu le intelegea? Sau inimioarele pe care le desenam cu unghia pe spatele lui? Dar cred ca era felul cum ii suneam pe o voce joasa, joasa, sub nopti cu stele, ca il iubesc.
In orice caz, imi facea inima sa scape batai in plus si ma facea sa ma simt frumoasa, lucru de care stiu mai mult ca sigur acum ca nu sunt.

Esti asa frumoasa!

Oh, dar ce mincinos bune era. Spunea lucruri asa dragute despre picioarele mele fine, despre parul meu matasos si despre cum ma iubea. Baietii draguti nu iubesc fete urate. Nici macar la televizor.
Am plans de cateva ori in bratele lui si ii inhalam mirosul ca si cum ar fi fost o mostra de parfum scump. Tot ce mi-a putut spune a fost "Aratai asa simpatica atunci cand plangi."
Dar stiu ca nu eram.

Am asteptat un ramas bun. L-am asteptat precum astepti noaptea dupa o zi grea de lucru. Am crezut ca nu va durea asa de tare.

Dar a durut.

Era o durere pneumonica ce traia in plamanii mei si se manifesta cu fiecare respiratie. O durere ce a inceput in talpile mele si a rupt cateva coaste in drumul ei catre inima. A fost o durere ce mi-a tipat in ureche "Baietii draguti frang inimi".

pretty boys break hearts. Mi-am tatuat asta pe picior, doar ca sa nu uit vreodata.


sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Să nu crești niciodată


Aveam un monstru care trăia sub patul meu.
Avea pielea de broască, ochi din care se vedeau vene mov bulbucate și o colecție de dinți galbeni, uneori lipsă. Jucam scrabble din când în când.

(Prima dată era doar un zgomot mecanic din spatele ghivecelor cu flori, apoi doar un miros de verde ars sau un norișor deasupra patului. Apoi a devenit vântul. Respiram  eu, și el respira înapoi, tare și greoi, exact ca un monstru.)
Vobea mereu un majuscule. MONSTRII SUNT MULT PREA ÎNSPĂIMÂNTĂTORI PENTRU LITERE MICI. Asta m-a informat într-o noapte sub păturica roz iar eu i-am bagat lumina de la lanternă în ochi până când s-a culcat.

Câteodată îmi vizita visele. Iarba devenea culcată pe unde pășea el, iar vietățile din pădure se ascundeau pe după copaci. UNDE E ÎMBRĂȚIȘAREA MEA? Își ținea membrele de monstru desfăcute așteptându-mă în căldura lor. Iar eu încercam să îl trag de urechi ghemotindu-mă în brațele lui.
Obișnuia să mă țină trează cu întrebări care nu avea răspuns. Mereu mă întreba de ce, de ce, de ce, iar ochii îmi clipeau nedumeriți căci nu știam nimic, dar încercam, și îi răspundeam așa cum știam.

Știa despre Tom, despre pupicul grăbit, strângerea de mână, sunetul numelui meu pe buzele lui. Știa cum îmi făcea inima să zburde la fel cum a știut și când mi-a frânt-o. Mă asculta printre sughițuri și lacrimi, mângâindu-mă cu degetele lui de broască.

I-am zis că îl iubesc într-o seară iar ochii i s-au luminat, obrajii s-au îmbujorat și gura i s-a lărgit într-un zâmbet larg. ȘI EU TE IUBESC. A murmurat cât de drăguț ar putea-o face un monstru. Apoi l-am luat de mână, l-am scos de sub pat și am adormit amândoi.

SĂ NU CREȘTI NICIODATĂ. Mi-a șoptit chiar când credeam că adormise. Niciodată, i-am răspuns zâmbind.

Niciodată.

marți, 3 ianuarie 2017

Prin ce vieți am trecut în 2016

Să fac sau să nu fac un top al cărților citite? Cred că doar am să le listez random, căci toate mi-au devenit tovarăși de nădejde în seri și nopți cu povești sau weekenduri de relaxare. Iată cele 15 vieți prin care am trecut în acest an:

1. Fluturi (vol. I, II și III) de Irina Binder - Foarte faină prima parte, dar treptat, spre volumele II și III a început să mă dezamăgească și chiar să mă obosească. Mă gândesc serios dacă să cumpăr sau nu noua carte a autoarei, Insomnii.




 
2. Seria After de Anna Todd
a. După ce ne-am întâlnit
b. După ce ne-am certat
Le-am pirmit cadou de Moș Nicolae anul trecut și am început 2016 cu povestea Tessei si a lui Hardim, doi tineri ce se îndrăgostesc dar personlitățile lor complet diferite și contradictorii le pun bețe-n roate relației. Mi-am cumpărat de la târgul de carte Gaudeamus acum 2 luni și volumul al treilea, După ce ne-am îndrăgostit. Am așteptări cam joase căci mă aștept să o cam dea în bară spre final și Anna Todd, la fel ca Irina Binder.


3. Călătoarea de Diana Gabaldon - Primul volum din seria Outlander, l-am cumpărat de la târgul de carte Kilipirim după ce auzisem numai de bine chiar și despre serial. Extraordinară carte, i-am dat 5 steluțe pe Goodreads și probabil o sa încep 2017 citind al doilea volum, Talismanul.




4. Zece respirații scurte de K.A. Tucker - După seria After a început să îmi placă stilul Young Adult. Sunt destul de asemănătoare ideile, o poveste între doi adolescenți încăpățânați, dar cu un happy end. A fost nebunie pe Facebook când a apărut prima dată în librării și nu m-am putut abține să nu o iau când am făcut rost de un cod voucher pe elefant.ro.

5. Seria Contours of the Heart - Tammara Webber
a. E ușor să te iubesc
b. E ușor să te rănesc
Același stil, aceeași poveste nebună de dragoste. Cred că treceam printr-o fază de romantism total când eram disperată să tot citesc cărți din acest gen. Dar nu regret, mi-am dat seama că îmi place și cu siguranță a luat locul stilului clasic în preferințele mele.


6. Nascută din fum și os - Laini Taylor - Datorită acestei cărți m-am dus în Praga pentru o mini vacanță de sărbători. Acțiunea are loc în faimoasa capitală a Cehiei și este atât de captivantă încât practic am fost în Praga de două ori: în imaginație, apoi în realitate. Este o carte cu elemente SF, comice și romantice, dar și cu multe învățături.




7. Căutând-o pe Alaska de John Green - Am văzut filmul Sub aceeași stea fără să știu că există și carte. Am aflat după, însă urăsc să citesc cărțile după filme, așa că am ales să citesc un alt volum al autorului. Să vă spun drept, nu prea m-a impresionat dar sunt mulțumită că am reușit să o duc până la capăt.




8.De 19 ori Katherine - John Green - O carte destul de amuzantă dar nu prea am multe de zis despre ea. E ușoară, se citește repede dar nici de data asta Green nu m-a prins chiar atât de tare pe cât voiam. 




9.Orașe de hârtie de John Green - E adevărat, mai bună decât cele două anterioare. Am descărcat și filmul dar nu prea am avut tragere de inimă să mă uit la el. Am înțeles ideea cărții dar nu sunt de acord cu ea și nu am rezonat nici cu personajele prea mult. Eu nu aș mai citi niciuna din aceste trei cărți dar le recomand totuși pentru momente de plictiseală



10. Fata din tren de Paula Hawkins - Am primit-o de la un prieten de ziua mea. Este foarte asemănătoare cu Fata dispărută, același suspans și mister de la început până la sfârșit. Tocmai am pus la descărcat și filmul, abia aștept să văd dacă se ridică la înălțimea așteptărilor.



11. Surorile Boleyn de Phillippa Gregory - Încă o carte minunată, am savurat fiecare rânduleț din cele 700 de pagini. Ni se prezintă grozava istorie a Angliei în domnia regelui Henry VIII prin ochii lui Mary Boleyn, sora faimoasei Anne. Nu e doar o poveste, ci o întreagă istorie tragică, scrisă așa de frumos și de real încât uneori, pentru câteva secunde mă pierdeam în regalitatea Angliei din acele vremuri.



12. Viața pe un peron de Octavian Paler - Cât mi-am dorit să citesc ceva de Paler!! Doamne, visam la cărțile lui. Asta a fost prima dar și ultima. Nu prea am experiențe bune cu autori români și mă așteptam ca Paler să îmi întoarcă opinia. Greșit! Cred că o să rămân doar la citatele lui de pe net.





13. Iubirea secretă a Annei Frank de Ellen Feldman - Cred că ar fi trebuit să citesc întâi Jurnalul Annei Frank dar cum nu mi-a intrat în mână, am început volumul lui Feldman. A fost ok, i-am dat 3 steluțe dar cum vă așteptați probabil, m-a lăsat cam rece. E adevărat că am aflat multe lucruri noi reale chiar dacă acest volum este doar pură beletristică.




14. Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion - Și cartea asta o aveam în plan de vreo doi ani și abia acum am reușit să pun mâna pe ea. Nu cred totuși că am citit-o într-o perioadă potrivită. Este foarte bună, într-adevăr, doar că nu aveam starea de spirit necesară ca să mă identific cu sentimentele personajelor. Aștept și eu să găsesc un autor român pe care să nu-l mai pot lăsa din mână...



15.Cimitirul animalelor de Stephan King - Absolut deloc genul meu dar trebuia să citesc și eu măcar o carte de renumitul Stephan King. Ce pot să zic? Nu-i pentru mine la fle cum nu sunt nici filmele horror. Nu-mi venea s-o citesc seara așa că m-am întins destul de mult cu ea dar am reușit totuși să o termin și sunt mândră de mine,