Badea Bianca. Un produs Blogger.

vineri, 23 august 2013

Ca la circ

Cam așa a fost noaptea asta pentru mine. Începută cu o durere mare de cap, mă bag în pat amețită de tot și fără să știu prea bine ce e cu mine. Adorm cu chiu cu vai împreună cu mami că rămăsese uitându-se la televizor la mine în cameră. Toate bune și frumoase până când mă trezesc murind de cald. Mai stau și la etajul casei, acoperișul e de tablă, aer condiționat n-am, așa că gândiți-vă ce saună e la mine în cameră.

Deși nu dorm cu geamul deschis că de fiecare dată când fac asta mă aleg cu gâtul înțepenit, de data asta m-am decis să îl crap un pic. Stau ce stau, mă fâțâi ce mă fâțâi și simt cum mă gâdilă un miros pe la nas. O duhoare mai bine zis. La început am crezut că al meu cățel a dat în nesimțire și s-a scăpat dar apoi putoarea devine cunoscută. Da! Mirosea a rahat de vacă. A balegă mai pe românește zis. Buuuun, îmi zic, știam eu că ambii mei vecini au vaci, o cârcă de vaci chiar, dar chiar așa? Poate merită și săracele animale niște curățenie. Nu de alta, dar dacă venea duhoarea până la mine, nici nu vreau să-mi imaginez cum se simțea în casele lor.


În fine, dau cu niște spray de cameră și sper să rezolv problema asta. Adorm iar, pentru puțin timp însă. Mă trezesc cu inima în gât când o simt pe mami că sare din pat ca arsă și țâșnește la geam țipând și urlând Ușșșș, ușșșș!!!! Năucă, sar și eu din pat și mă prind repede de situație. Sub balconul de la camera mea avem o micuță suprafață împrejmuită cu gard unde stau niște găinușe pitice cu vreo 9 puișori. Stăm la marginea unei păduri și n-ar fi fost prima dată când mai dă vulpea iama în păsările noastre așa că ăsta a fost primul gând care mi-a trecut prin cap.

Ieșim amândouă afară la locul cu pricină și prin jurul nostru, deasupra capetelor zboară niște urâtănii mici ce par a fi puii noștri. Ooookkkk, cum de zboară ăștia așa sus? Hai să-i prindem, dar cum? Alergăm după câțiva, prindem vreo 2-3, dar ne mai lipsesc jumate. Îl trezim pe Dănuț și ne-apucăm de căutat cu lanternele în mână. La 3 dimineața. Pe drum. Prin grădină. Prin curte. Pe șanțuri. Pe garduri. Prin copaci. Mai găsim vreo 2. Pe restul asta e, mâine dimineață.

6 AM. Simțeam că-mi pică ochii-n bot de somn dar mă trezesc și mergem la vânătoare de pui. Buuun, unul în păr, altul în vișin și altul în nuc; în nucul vecinului. Dar cum soarele dimineții a ajuns ăla așa departe? Nu mai conta, ne-am apucat să-i capturăm pe cei din apropiere. Zboară ceva din păr, la prima vedere pare o cioară. Wrooong!! E puiul nostru. Puiul nostru, mic cât o cioară într-adevăr, a zburat vreo 50 de metri din păr în nuc. În același nuc al vecinului. Lângă frate-său. Puiu mă-sii!!! Parcă-i superman. Rămânem în transă câteva secunde, apoi cineva se sacrifică și-l scoală pe vecin. Era cam treaz, dar ne ajută să ușuim puii cu un par până-n curtea noastră.

8 AM. Somn ușor!

Si ca sa faca putin haz de necazul meu, ai mei m-au tras in poza pe la orele pranzului:

34 comentarii:

  1. Noo..trecand peste aventurile noptii, m ai introdus in casa ta. La margine de padure.Te iubesc pentru asta. Si nu numai.Si amu poci rade..sa ti trimit si porumbeii mei sa i prinzi?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am experiente si cu prins papagali prin lanuri de porumbi, asa ca ma descurc si cu porumbei :))

      Ștergere
  2. :))) ahahahah. Foarte foarte foarte tare! Asta e articolul de care imi spuneai tu? Ca scrii si razi?:))

    RăspundețiȘtergere
  3. la margine de padure...cum o fi? eu stau aproape de mare...nu stiu cum este altfel!

    RăspundețiȘtergere
  4. Noa zua bună Bianca. Ai avut o noapte faină, bună de pus în ramă pentru a nu o uita. Nu de alta dar să ai ce povesti când îți va veni vremea depănării amintirilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ziceam si eu, sa scriu despre ea, sa nu care cumva s-o uit.

      Ștergere
  5. Noptile devin uneori motive de amintire, alteori ne fac sa suferim, dar de cele mai multe ori, ne vin in ajutor prin intermediul viselor, frumoase sau urate... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Siiii?! Ai prins toti puii?! Apropo, ce pui de gaina zboara in nucii vecinilor? Is selectionati genetic?! :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da intr un final i am recuperat pe toti. Si m am interesat dupa toata tarasenia si am ajuns sa aflam ca gainusele pitice chiar pot sa zboare atat de mult:))

      Ștergere
  7. Poza aceea face toti banii, Bianca, este cireasa de pe povestea ta!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am altele cu mine dormind si mai si :))) poate le arat odata dar cred ca ma fac de ras:-D

      Ștergere
  8. grozava noapte, frumos povestita!

    RăspundețiȘtergere
  9. ododoooo:D ce dulce esti cand faci nanica:D

    RăspundețiȘtergere
  10. =)) aaaa, poza este cireașa de pe tort :))) Excelentă peripeție nocturnă, acum poți să râzi, dar nu vreau să-mi închipui de stare de asediu a fost! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nici nu ti imaginezi ce nervi aveam:)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Cam nastrusnici puisorii aia, dar numa' buni de gratar, dupa atata sport! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nu ti ar ajunge nici intr o masea :))

      Ștergere
    2. Sunt mai mici decat porumbeii? Daca nu, atunci e numa' bine, mai ales daca sunt multi! :)))

      Ștergere
  13. Asa zile sa tot ai!
    Cred ca "Zboara puiule, zboara!" nu se aplica in cazul tau.
    Somn usor la noapte! :))

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!